Nu s-a intamplat nimic. Sau am putea spune ca, de fapt, s-au intamplat toate. S-au consumat pe repede-nainte.Si-au explorat toate posibilitatile si au disparut autofage in propiul avant si relativa amintire. Au fost conduse sinuos si dramatic pana la limita teoriei numai pentru a fi lasate acolo.Neschimbate.
Ca si in anii tecuti, in pofida unor premise cu mult mai serioase, totul este la fel. Suntem in acelasi status quo si ne este bine. Unora. Deocamdata. Legea a trecut de cele doua Camere din Parlament si cu toate ca a fost contestata de catre PSD , se pare ca reusise sa fie ratificata (spun gurile rele) de catre Presedinte intr-o vineri pentru a fi considerata in afara Constitutiei de catre CCR intr-o miercuri. Ca de obicei, la noi, realitatea a batut pana si cele mai fanteziste scenarii. A rupt freza celor mai consolidate strategii. Si inca nu s-a terminat totul. Pe site-ul Ministerului fruntas al tarii a fost, deja, promisa o revansa apropiata.
Doar suntem in an electoral si numai hazardul poate nazui a pricepe ce va sa fie.
Legea s-a lasat greu si din nou decisiv gresit inspre ooh iar acesta s-a unduit ca o panglica-n briza.A fandat prin intredeschideri. Cu iuteala unui gand uitat in fasa si precizia unei idei subversive. A saltat in piruete invaluitoare si a valsat gratios in abia sesizabile rupturi de intervale. A valorificat nesemnificativul si a eficientizat insesizabilul. Pentru ca, intr-un final, sa invinga, frizand hulpav si emotionat intempestivul.
O experienta cu adevarat previzibila.
